Dominic Fritz recunoaște că, în prima vizită pe care a realizat-o la Timișoara, în urmă cu 20 de ani, a fost de acord să dea șpagă cinci euro, la vamă.
„Acum fix 20 de ani, într-o zi caldă la sfârșit de vară 2003, am pus prima oară piciorul în Timișoara. În afară de “ciao”, “ce mai faci” și “te iubesc” nu știam o boabă românește. Am venit cu autocarul, am stat 6 ore la vamă și am plătit prima și ultima șpagă în viața mea, 5 euro care s-au strâns de la fiecare călător”, a povestit primarul Timișoarei, pe Facebook.
Edilul-șef a precizat că a făcut voluntariat la un centru pentru copii din cartierul Freidorf și că în scurt timp a ajuns să se îndrăgostească de Timișoara.
„Am lucrat în Freidorf într-o casă cu 12 copii abandonați sau orfani. Ei m-au învățat românește și cum să nu-ți pierzi speranța. Eu i-am învățat să cânte la chitară, să facă foc de tabără și să ierte. Stăteam într-un bloc pe strada Mureș cu încă 3 voluntari germani, iar în fiecare zi pe drum la lucru, treceam cu tramvaiul prin Piața Maria și nu-mi venea să cred ce curaj au avut oamenii în 1989. La biserică, am rostit Tatăl Nostru în română, germană și maghiară. M-a făcut să înțeleg profunzimea diversității acestui oraș. M-am îndrăgostit de oraș, m-am hotărât să revin… iar restul e istorie. Iubirea pentru Timișoara a rămas până azi. Copiii de atunci sunt adulți acum, iar când ne auzim la telefon sau ne vedem la o cafea, râdem despre greșelile de română pe care le-am făcut acum 20 ani, și uneori cântăm împreună copiilor lor”, și-a amintit Dominic Fritz.
