La Timișoara a fost inaugurat cel mai mare mesh pictat care purifică aerul, din România.
În cadrul unei campanii care promovează inspirația venită din artă, derulată de o companie din Timișoara, artistul Flaviu Roua a realizat mesh-ul folosind vopsele ecologice. Lucrarea are 780 mp și este formată din două portrete a câte 19 metri înălțime. Este expusă pe clădirea Pasmatex, un loc emblematic pentru arta stradală din Timișoara.
Mai precis, lucrarea de artă stradală realizată pe mesh pictat absoarbe particulele poluante și dioxidul de carbon din atmosferă, curățând aerul.
„Am adăugat o pată de culoare feminității. Nu găsesc altceva ce pot pune la același nivel cu frumusețea în afară de feminitate. Latura feminină este caldă, fină, elegantă. Inclusiv liniile haotice și îmbinarea abstractului cu portretul sunt strâns legate de sentimentul feminin pe care am ales să îl transmitem în cadrul campaniei, într-un stil apropiat de tendințele actuale ale artei”, a declarat Flaviu Roua.
Artistul a folosit în mare parte trafaletul, conturând detaliile cu aerosoli – adică spray -, însă datorită faptului că toată lucrarea a fost realizată la orizontală, apoi ridicată pe clădire, procesul de creație a presupus mult mai multă muncă decât în cazul unei lucrări pictată direct pe perete.
„Am folosit tehnica wet-on-wet, cu trafaletul cu coadă telescopică. Asta mi-a permis să pot face un transfer foarte fin între nuanțe, fără a lăsa urme vizibile între straturi. La final am folosit aerosoli, spray-uri – cum spunem în limbaj liber – pentru accentele de umbre și lumini. Datorită condițiilor meteo am ales să lucrăm în interiorul clădirii Pasmatex și să ridicăm apoi mesh-urile pe clădire. Vorbim despre două părți de câte 19 metri înălțime, care împreună formează lucrarea expusă, vizibilă din două laturi ale clădirii. În acest moment, este cea mai mare lucrare pe mesh pictat din România. Are 780 mp. Ca tehnică, pentru că a fost realizată la interior și apoi expusă afară, a însemnat să lucrez pe părți mici de câte patru sau cinci metri lungime, fără a avea niciodată în timpul procesului de creație o imagine de ansamblu asupra lucrării. Am luat fiecare bucată pe rând, am dat tot, pe fiecare centimetru pătrat, sperând că va ieși ceea ce ne doream cu toții”, povestește Flaviu Roua.
