Aquatim vine cu noi informații interesante despre stația de epurare a Timișoarei.
„Un nou pas important în dezvoltarea Staţiei de Epurare din Timișoara a avut loc în jurul anului 1968, când capacitatea staţiei s-a mărit la 1.200 l/s, iar partea veche a fost extinsă şi modernizată. În acel moment, staţia era dotată cu grătare rare şi dese, desnisipatoare, separatoare de grăsimi, două decantoare radiale şi o staţie de pompare a apelor uzate. Pompele vechi, cu piston acţionat cu abur, au fost înlocuite cu pompe electrice, acestea având un randament crescut. Nămolul reţinut în bazinele de decantare era supus unui proces de fermentare anaerobă în patru metantancuri şi, mai apoi, unui proces de deshidratare, din care rezulta un produs valorificabil, cu bune proprietăţi fertilizante. În urma procesului de fermentare rezulta biogazul care era acumulat într-un gazometru. Staţia de Epurare din Timişoara a fost una din primele staţii din ţară, dacă nu chiar prima!, care a produs şi utilizat biogazul ca şi combustibil în centrala termică a staţiei”, a transmis Aquatim.
Ulterior, biogazul în exces se utiliza la producerea energiei electrice, sudură electrică, tăiere oxigaz și acţionarea unui tractor cu greifer pentru încărcarea nămolului în basculante. La vremea aceea, producţia de biogaz atingea 1000 mc/zi.
