Ultimele schimbări din Educație bagă spaima în cadrele didactice. La sfârșitul lunii iulie, o învățătoare din județul Timiș a murit după ce a făcut un accident vascular cerebral. Femeia în vârstă de 56 de ani, care preda la școala din localitatea Jena, era îngrijorată, cu câteva zile înainte de a muri, de faptul că postul său ar urma să fie desființat.
„Întâi e un ghem în stomac, care se preface într-o uriașă roată zimțată sau un nod în gât. Am mai bine de trei săptămâni în care, inclusiv noaptea, calculez ore, le răsucesc, ca să iasă normele colegilor. În scurtul timp în care adorm, visez excelul ăla nenorocit. Și răscalculez și o iau de la capăt după fiecare informație nouă, după fiecare ”clarificare”. Da, și mie mi-a venit să fug, deși îmi e mai caracteristică lupta ! Pentru că e prea mult! Apoi, mi s-a făcut rușine, pentru că a pleca acum ar fi o formă perfidă de lașitate. Pentru că le-am promis colegilor mei că voi lupta pentru fiecare oră, pentru fiecare normă, pentru fiecare om și trebuie să cred că voi reuși. Azi am plâns de câteva ori și-s departe de a fi cea mai lacrimogenă persoană. (…) Dar cel mai abitir mă strivește roata aia zimțată a gândului care nu mă părăsește de câteva zile: colega noastră din Timiș, doamna învățătoare care, după ce a aflat de la director că nu mai are post și că cel mai apropiat ar fi la zeci de kilometri distanță, a ieșit din biroul directorului, a făcut AVC și a murit”, a scris pe Facebook Nadia Boloteanu, directorul Liceului de Arte Plastice din Timișoara.
Cazul morții învățătoarei din localitatea timișeană Jena a fost comentat și de către Violeta Bontilă, directorul Colegiului Național „C.D. Loga” din Timișoara.
„M-am tot gândit la colega mea, deși nu o cunoșteam. M-am gândit la familia ei… M-am gândit la alți colegi, care sunt în aceeași situație, pe care teama, incertitudinea îi macină. Aveam în sistem proceduri și metodologii și timp de soluționare a unor cazuri de restrângeri de activitate, căci se întâmplă să se restrângă posturi din varii motive, dar știau oamenii din timp, se pregăteau, căutau, își făceau dosare. Știau oamenii din februarie, în mod normal, dar acum… Mă mai gândesc și la mine, la stresul pe care l-am ,,înghițit” zilele acestea, deși la noi situația e mai bună decât am fi sperat, dar îmi este greu să îmi controlez anxietatea. Nu mă ajută oboseala. Și nu pot să nu mă gândesc că nu merită nimic să îți sacrifici sănătatea. La noi, două colege, profesori de mare calitate și anvergură, au ales să se pensioneze, așa, de azi pe mâine, ca să își salveze colegii mai tineri. Un gest fantastic de frumos, dar dureros, pentru că, deși câștigăm colegi tineri, pierdem profesori cu experiență și oameni de calitate, care mai puteau să rămână cu noi încă câțiva ani. Sunt oameni și oameni, colegi și colegi. Nu mi-am pierdut speranța în oameni, deși există tot mai puțini oameni și tot mai mulți ,,altfel”. Dumnezeu să o odihnească pe colega noastră și să îi mângâie familia”, a afirmat Violeta Bontilă.
